În primele decenii de dezvoltare ale biospeologicei, peşterile au fost considerate ca excelând prin condiţii de mediu uniforme şi stabile, care pun animalele cavernicole în afara oricărei influenţe generate de variaţiile factorilor fizici. Odată cu amplificarea cercetărilor de climatologie subterană s-a constatat că stabilitatea mediului este numai relativă, peşterile fiind angrenate într-un circuit energetic care nu rămâne fără urmări asupra ambianţei subterane. Acest circuit cuprinde două categorii majore de elemente: fizice şi trofice.
Factorii fizici
Peşterile sunt departe de a constitui un mediu uniform şi uşor de definit din punct de vedere fizic.
Fiecare cavitate subterană se caracterizează prin trăsături particulare şi de aceea, factorii abiotici specifici domeniului subteran nu pot fi luaţi înconsiderare decât în liniile lor generale şi prin valorile lor medii. Principalii factori abiotici sunt următorii:
Obscuritatea. În funcţie de suprafaţa deschiderii la exterior, lumina pătrunde în interiorul peşterilor pe o anumită distanţă limitată, astfel încât majoritatea peşterilor sunt complet obscure. Această particularitate a mediului subteran are două consecinţe ecologice importante:
- absenţa din peşteri a plantelor verzi fotosintetizatoare, care constituie în toate ecosistemele epigee prima verigă a lanţului trofic
- lipsa ciclului nictemeral, cu repercusiuni asupra comportamentului animalelor
Temperatura. Se consideră, în general, că temperatura unei peşteri este egală cu media termică anuală a punctului geografic în care este amplasată peştera respectivă. Nota dominantă a termodinamicii subterane o constituie amortizarea de regulă exponenţială a variaţiilor de la exterior, în zonele mesoclimatice de stabilitate amplitudinea oscilaţiilor termice nemaifiind decât de ordinul zecimilor de grad în decursul unui an. Variaţiile ce se înregistrează la nivel microclimatic sunt deseori doar de ordinul sutimilor de grad, dar sunt suficiente pentru a
influenţa biologia faunei troglobionte.
Umiditatea relativă. Atmosfera subterană este de regulă foarte bogată în vapori de apă, umiditatea relativă din peşteri fiind în mod obişnuit între 95 –100%.
Evapocondensarea. Spre deosebire de temperatură, umiditatea relativă din peşteri are o evoluţie mai puţin regulată şi lipsită de o periodicitate sezonieră, deoarece aceasta nu există nici în variaţiile higrometrice de la exterior. Evapocondensarea constituie, de fapt, factorul activ prin care se exercităinfluenţa umidităţii relative asupra animalelor cavernicole. Ea ilustrează cât din capacitatea aerului de a conţine vapori de apă este realmente ocupată decantitatea de vapori existentă la un moment dat, având drept consecinţă condiţionarea distribuţiei spaţiale a efectivelor populaţiilor cavernicole.
Ventilaţia. Datorită repercusiunilor majore pe care curenţii de aer le au asupra atmosferei subterane, prezenţa lor în peşteri constituie un factor ecologic foarte important. Particularităţile regimului de ventilaţie sunt dictate de topografia peşterii şi de numărul deschiderilor. Din acest punct de vedere deosebim:
- peşteri cu ventilaţie unidirecţională - cavităţi cu cel puţin douădeschideri situate la extremităţile opuse ale reţelei subterane, străbătute în tot
lungul lor de un curent de aer unic ce determină perturbaţii defavorabile prezenţei faunei cavernicole
- peşteri cu ventilaţie bidirecţională - cavităţi cu o singură deschidere, la nivelul căreia se înregistrează un dublu curent de aer.
Factorii trofici. Din punct de vedere trofic, principala caracteristică a peşterilor rezultă din absenţa plantelor verzi care constituie, în mediile epigee,producătorii primari. Ca urmare, substanţele nutritive sunt de origine alohtonă, fiind transportate pe diverse căi de la exterior. Dar în peşteri există şi o populaţie bacteriană autohtonă care se dezvoltă mai ales pe depozitele de argilă şi care sintetizează aminoacizi şi vitamine indispensabile creşterii şi dezvoltării troglobiontelor. Posibilităţile de transport în peşteri a materiei organice produse la exterior sunt multiple:
- transport prin aer, datorat ventilaţiei subterane
- transport prin apă, asigurat de cursurile de apă subterane
- transport prin gravitaţie, care generează acumulările vegetale de la baza avenelor
- transport prin percolaţie, cel mai important, apa din precipitaţii infiltrată în lungul reţelei de fisuri vehiculând materiile organice produse la nivelul solului
- transport prin intermediul animalelor ce pătrund regulat sau accidental în peşteri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu